Articolul Retete de carantina: Jurnal alimentar in perioada Coronavirus (1) apare prima dată în Un mar pe zi.
]]>De cand a intrat EL in viata mea (si in casa mea), a trebuit sa ma adaptez la scenariul in care in fiecare seara sa avem ceva de mancat (scenariul pe care eu il indeplinesc, nu la cererea lui, ci pentru ca imi doresc). O schimbare majora, dar care m-a “fortat” sa invat cateva lucruri noi (sau sa gasesc cateva restaurante noi).
Insa odata cu carantina, lucrurile sunt diferite. Acum trebuie sa ma asigur ca avem pranz SI cina (ce bine ca dam skip la micul dejun). Iar pentru ca trebuie sa pastram cheltuielile la minim (de frica somajului tehnic), nu putem comanda zilnic.
Deci uite cum eu, in fiecare zi, incerc sa gatesc ceva nou (pentru ca eu sunt mai pretentioasa si nu imi place sa mananc 3 zile acelasi lucru). Au trecut cateva saptamani, deci pot sa impartasesc cu voi cateva retete de carantina- sunt usoare si consistente.
Reteta este simpla pentru ca doua din cele trei ingrediente principale sunt, fie in borcan (sosul rosu cu busuioc), fie congelate (mixul de legume). Pe scurt, se pun legumele in tigaie, cu putin ulei si condimente. Dupa ce sunt gata, se adauga borcanul de 500 grame de sos rosu (deobicei de la Heinz), se amesteca putin, apoi se pune compozitia peste pastele fierte. Eu folosesc paste din orez (Vermicelli de la Mega Image), dar puteti folosi orice fel. Alternativ, poti inlocui legumele cu carne (pui, chiftelute, etc).
Aceasta este una din retetele mele preferate din acest jurnal alimentar. Este satioasa, gustoasa si, cel mai important, se fac cel putin 4 portii deodata, deci ajunge pentru pranz si cina. Reteta de carantina pe care o folosesc eu este de la Laura Adamache, desi uneori sar cativa pasi (pentru ca nu am ardei chili). Pofta buna!

Cea mai lenesa varianta de mancare. Ce fac eu un pic diferit este ca pun ambele ingrediente (congelate, de la Mega Image) la Air Fryer. Da, micii se pot face la Air Fryer si ies foarte buni. De mancat cu mustar Dijon (prietenul meu il adora, desi are un gust puternic).
Si aceasta este o mancare pe care o fac o data, si imi ajunge pentru 2-3 mese. Reteta de carantina pe care o folosesc eu este de la mama, dar puteti gasi online o multitudine. De exemplu, cele de la Bucataras sau Jamila.
Mancarurile de mai sus au fost consumate, in mare parte, la pranz. Unele au intrat si seara, in timp ce in alte seri am mancat sandvisuri sau cereale cu iaurt.
Tu ce ai mai mancat in aceasta perioada? Ce retete de carantina poti recomanda?
p.s. Daca vrei sa incerci ceva, iti recomand sa cauti retete care sa includa Turmeric, este un ingredient deosebit!
Articolul Retete de carantina: Jurnal alimentar in perioada Coronavirus (1) apare prima dată în Un mar pe zi.
]]>Articolul Cum a fost prima mea sedinta de “floating” si de ce ar trebui sa mergi si tu apare prima dată în Un mar pe zi.
]]>Intre timp, vrand nevrand m-am familiarizat cu conceptele astea noi si am ajuns chiar sa le pun in practica. Mr. B are niste insight-uri excelente, o sa va povestesc mai multe in articolele urmatoare, promit.
Revenind la floating, Mr. B mi-a facut capul prastie intr-o perioada pe tema asta. Imagineaza-ti – zicea el – intri intr-un bazin cu apa super mega sarata, apa este la temperatura corpului tau, aerul este la temperatura corpului tau, bazinul este izolat fonic si nu mai auzi nimic, poti sa inchizi lumina daca vrei, apa e atat de sarata incat vei pluti la suprafata ei, deci dupa o vreme nici macar nu o sa-ti mai simti corpul. Iti dai seama ce experienta “out of your body” este asta? Trebuie sa o incercam si noi.
OK, stop. Eu, inchisa intr-un bazin izolat fonic, in care plutesc in deriva singura cu gandurile mele (care nu-s foarte prietenoase de cele mai multe ori) pe INTUNERIC? Esti nebun? Never ever, my friend, iti zic.
Pe 14 octombrie 2014, la ora 20.00, eram asezata cuminte pe o canapea la Aquarmony in Brasov, singurul centru de floating existent in acel moment in Romania, unde am fost intampinati de Delia cu asa multa caldura, intr-un mediu atat de relaxant, incat pana si mie mi-a mai iesit putin morcovul din posterior.
Ne-a facut o scurta introducere despre beneficiile terapiei prin plutire, nu doar cele fizice, cat mai ales cele psihice – moment in care Mr. B a intervenit cu entuziasm si discutia a deviat spre subiectul “floating ca tehnica de meditatie” lasandu-ma sa revin bucuroasa la psihoza mea recurenta.
Oare ce fel de bazine au? Sunt capsulele alea in care o sa ma simt sufocata? Oare pot sa stau cu lumina aprinsa? Daca e prea cald si mi se face rau? Daca nu am voie sa ies cele 90 minute cat dureaza sedinta? Daca imi vine sa fac peepee cat sunt inauntru? Oare o sa ma usture tare zgarietura aia de pe glezna cand intru in apa? Ce naiba fac eu timp de o ora si jumatate acolo fara telefon?
Noroc ca m-a oprit Delia si mi-a spus ca e timpul sa ma pregatesc. Din acel punct lucrurile s-au intamplat cam asa:
1.Am intrat in bazin si am inchis usa dupa mine. Mic atac de panica. M-am intins in bazin, am inchis muzica si am lasat lumina difuza, cat sa disting forma bazinului. M-am intins pe spate, am inchis ochii si m-am lasat sa plutesc.
* Bazinul este de fapt o cada putin mai mare decat cea pe care o avem cu totii acasa, apa are o adancime de maxim 30 cm (deci iti trece usor de glezne). In acest bazin se dizolva o cantitate uriasa de sare Epsom (circa 300 kg), care te face sa plutesti…la propriu.
2. In primele 15 minute am tot incercat sa ma relaxez si sa nu ma gandesc la nimic (asa cum am fost instruita de Mr. B) insa am fost deranjata constant de zgomotul pleoapelor mele atunci cand clipeam si de miscarea involuntara a pupilelor.
* In acel moment iti dai seama ca zi de zi esti bombardat fara intrerupere de stimuli vizuali/auditivi/olfactivi/tactili. Deprivarea senzoriala pe mine nu m-a relaxat in prima faza ci m-a facut sa fiu foarte constienta de mine. Mi-am auzit bataile inimii, clipitul din gene, respiratia sau chiar cum se prelinge o picatura de apa de pe burta, ceea ce mi-a sporit in mod evident anxietatea.
3. Dupa ce m-am obisnuit cu noul mediu si am reusit sa ma relaxez putin (deja nu mai clipeam atat de des si ma obisnuisem sa imi “aud” corpul) inevitabilul s-a produs. Mi-am simtit vezica protestand. Am incercat sa ma abtin circa 20 minute, apoi mi-am dat seama ca o sa-mi distrug intreaga sedinta de plutire, asa ca am iesit si am mers la baie.
* Sunt renumita pentru momentele inoportune in care se intampla acest lucru.
4. Abia dupa ce am revenit, m-am lasat in voia plutirii si am intrat in starea de relaxare. Am indraznit sa inchid si lumina, moment in care deprivarea senzoriala a fost completa si am avut pentru cateva clipe acea “out of body experience” de care vorbea Mr. B. Nu mi-am mai simtit corpul deloc, de parca nu mai eram acolo. De parca nu mai eram nimeni si nimic. E greu de explicat in cuvinte, insa a fost un sentiment fabulos!
* Fiind potejate de stimuli exterior, corpul si mintea intra intr-o stare de relaxare extrem de profunda, similara cu meditatia, fara a fi necesare tehnici speciale. Totul se intampla in mod natural. Se spune ca o ora si jumatate de plutire echivaleaza cu o noapte de somn profund.
5. Cred ca am si adormit, n-as putea spune cu siguranta. Pana la finalul celor 90 minute, dupa ce am trecut de toate temerile si anxietatea care ma caracterizeaza, am avut o intalnire cu mine insami, intr-o liniste desavarsita si intr-o stare de imponderabilitate si atemporalitate, care m-a linistit si m-a umplut de energie in acelasi timp.
* Sedinta de plutire, mai presus de beneficiile fizice pe care le are asupra corpului tau, este si un exercitiu de autocunoastere. Dovada este faptul ca initial m-a inspaimantat ideea de a fi singura pentru o ora si jumatate, fara niciun mijloc de entertainment la indemana, ca apoi sa invat treptat cum “sa ma port” cu mine insami si cum sa accept propria-mi companie.
6. Cand a rasunat in difuzoarele din bazin vocea Deliei care ma indemna sa ma trezesc, raspunsul meu automat a fost “De ce? Doar n-au trecut 90 minute.” Am iesit din bazin toropita, in parte din cauza trecerii de la temperatura placuta din bazin la cea putin mai scazuta din salon, in parte datorita experientei inedite pe care o avusesem.
* Daca va intrebati cum a fost sedinta de floating pentru Mr. B, ei bine el a intrat in starea de meditatie inca din primele minute de plutire, iar apoi a adormit pana la finalul sedintei. Motiv pentru care mi-a spus pe loc ca trebuie sa revenim musai cat de curand, pentru ca nu a profitat din plin de intreaga lui sedinta. Obviously.
7. La finalul sedintei ni s-a oferit un ceai, am impartasit senzatiile pe care le-am avut la prima noastra experienta in bazin si am incercat sa intram treptat, treptat in zgomotul lumii de afara.
* Atunci cand pleci din centrul de plutire, iti dai seama ca nu ai aproape niciodata parte de liniste adevarata. Nici macar in toiul noptii, atunci cand aparent nu se aude nimic. Sedinta de plutire iti va schimba putin perceptia in acest sens, cel putin pentru o vreme.
Acum, daca vrei sa afli toate beneficiile pe care ti le ofera sedintele de plutire, te indrum cu drag pe site-ul Aquarmony, unde vei gasi o multime de informatii si raspunsuri la orice intrebare ti-ar trece prin minte. De asemenea iti recomand sa citesti cartea scrisa de Michael Hutchinson – Samadhi Tanc, care explica in cele mai mici detalii beneficiile floating-ului.
Dar daca e sa ma intrebi pe mine de ce sa mergi si tu musai la o sedinta de plutire, ti-as da urmatoarele motive:
* Motivele sunt mentionate in ordinea inversa a prioritatii (mele).
Sursa foto: Aquarmony
Esti pregatit sa faci asta sau ai avut deja experienta unei sedinte de plutire? Spune-ne in comentarii cum a fost sau daca ai fi tentat sa o incerci!
Articolul Cum a fost prima mea sedinta de “floating” si de ce ar trebui sa mergi si tu apare prima dată în Un mar pe zi.
]]>